Reguli în eticheta purtării tehnologiei purtabile

Oricât de mult s-ar schimba lumea în jurul lui, valorile de bază ale unui gentleman rămân aceleași. Totuși, asta nu înseamnă că nu trebuie să se adapteze, iar apariția dispozitivelor purtabile e posibil să fi reprezentat o provocare mai mare decât ai crede.

În toamna lui 2009, domnul Brad Pitt apărea pe coperta ediției americane a revistei GQ. Până aici, nimic remarcabil. În definitiv, fostul soț al Angelinei Jolie nu e tocmai străin de asemenea situații, iar 2009 este și anul în care s-a lansat filmul Iui Quentin Tarantino, Inglourious Basterds, în care Brad joacă rolul principal. Existau, deci, mai multe motive decât era nevoie pentru a-i justifica prezența acolo.

Cei care nu au văzut filmul ar putea fi un pic intrigați de mina abordată de Brad Pitt în fotografie, însă dacă alegi să-l vezi pe locotenentul Aldo Raine în locul actorului american, atunci nici că ai putea să ți-l imaginezi vreo altă expresie facială. Sau, în orice caz, nu una care să presupună niște sprâncene mai puțin ridicate. Nu, problema evidentă a acestei coperte nu este nici persoana lui Brad Pitt, nici personajul interpretat de el în film, ci dispozitivul hands-free pe care el îl arborează, fără nicio rușine, în ureche. Și asta pe coperta GQ, o revistă care se recomandă drept un soi de biblie a bărbaților în materie de modă și stil.

Ai putea spune că probabil aștepta un apel important pe care nu putea să-l rateze, dar nu voia nici să oprească ședința foto, însă asta ar însemna că ești un copil inocent și ar trebui să îi dai mamei sau tatălui telefonul înapoi chiar acum.

Încă de când au apărut prima dată, purtarea căștilor ăstora – în special în afara convorbirilor, dar nu numai – a fost considerată unul dintre cele mai mari faux pas-uri stilistice pe care le poate face cineva.

Pantofi maro la un costum negru de seară? Cămașă în dungi și pantaloni în carouri? Gulerul tricoului polo ridicat? Să spui „care” în loc de „pe care”? Toate sunt grave, însă niciuna nu ți-ar fi adus același nivel de stigmatizare socială ca purtarea unei ditamai căști hands-free în public.

Chestiile alea sunt imense, nu-i așa? Și știi care mai e problema lor? Par să spună, „uită-te la mine, sunt un om atât de important încât nu numai că nu-mi pot permite să irosesc timpul ducând telefonul la ureche pentru a răspunde, dar am și nevoie de ambele mâini libere în timp ce vorbesc pentru a gesticula amplu, astfel încât să atrag și mai tare atenția asupra mea.” Crede-mă, nu vrei să fii tipul ăla.

Și atunci, de ce a ales Brad Pitt să se sinucidă social expunându-se în această ipostază pe coperta unei reviste cu circulație internațională? Păi, în primul rând pentru că e Brad Pitt și știa foarte bine că nu va fi judecat la fel ca restul muritorilor și, în al doilea rând, pentru a atrage atenția asupra subiectului principal al acelui număr, și anume noile reguli de etichetă ale unui gentleman în era digitală. Cred că putem fi cu toții de acord că o poză fără cască ar fi lăsat mult mai mult loc pentru interpretări.

N-aș pune schimbarea pe seama căștii lui Brad Pitt, însă este absolut evident că vei găsi tot mai puțini oameni umblând pe stradă cu asemenea dispozitive în ureche în anul 2023. De fapt, mi-e mai ușor să îmi amintesc ultima oară când am trecut pe lângă cineva plimbând o pisică în lesă decât pe lângă o persoană cu o cască hands-free clasică de genul ăsta. Motivul real este pur și simplu evoluția tehnologică și faptul că, acum, o pereche de earbuds (îmi pare rău pentru toți cei care vor să mențină limba română vie, dar nu aș scrie „căști intra-auriculare” nici dacă aș fi plătit la numărul de caractere) care abia dacă se văd în ureche pot îndeplini aceleași funcții, și încă altele pe deasupra, cu 347% mai multă discreție.

Într-adevăr, lucrurile s-au schimbat, ceea ce mă face să mă întreb dacă același lucru s-a întâmplat și cu acea etichetă către care trimitea Brad de pe coperta unei reviste acum mai bine de 13 ani. Dimensiune dispozitivelor a scăzut, însă numărul lor a crescut considerabil. Dacă în 2009 nu prea aveai alte dispozitive wearable (din nou, aștept un cuvânt la fel de bun în limba română) pe care să le asortezi abominației reprezentate de casca hands-free, acum există mult mai multe posibilități.

Întrebarea este, doar pentru că poți, ar trebui să o și faci? Și, la fel de important, unde ar trebui să te oprești? Ce merge cu ce și de ce combinații ar trebui să fugi?

Să începem cu echivalentul modern al articolului care a stârnit toată discuția: căștile fără fir. De fapt, hai să vorbim un pic și despre cele cu fir, pentru că încă nu au dispărut de tot, chiar dacă găsești din ce în ce mai puțin locuri în care să le înfigi. Ținând cont de prețul mic al unei perechi de căști cu Bluetooth decente, soluția cu fir ar trebui de acum să fie rezervată strict audiofililor care vor să se asigure că nimic din felul în care artistul a intenționat să-i fie ascultată muzica nu se pierde din cauza eventualelor limitări ale unei conexiuni wireless. Iar audițiile nu se fac pe stradă, ci într-o cameră liniștită, la tine acasă, ceea ce înseamnă că o pereche de căști cu fir nici n-ar avea ce să caute în secțiunea wearables.

O altă categorie care nu primește aprobarea este cea a căștilor wireless on-ear. Aici, problema nu apare atât când sunt folosite, ci în momentul în care sunt ținute în jurul gâtului fără nici cea mai mică intenție de a ajunge vreodată pe urechi pentru a face lucrul pentru care au fost create. Așa, rolul lor este acela de a transmite un mesaj, iar mesajul, de cele mai multe ori, este „uite, mi-am luat căști Beats Audio”, iar răspunsul, invariabil, este „nu suntem deloc impresionați.”

În fine, am ajuns și la earbuds, unde discuția este ceva mai complexă. Firește, fiind cea mai discretă opțiune, iar discreția fiind o caracteristică specifică unui gentleman, primesc punctajul cel mai mare, însă și aici sunt câteva feluri în care, dacă îți dai silința, poți s-o sfeclești. Spre exemplu, ai putea vorbi cu un alt om fără să-ți scoți măcar o cască din ureche; sau ai putea să ți le pui în ureche în timpul unei pauze dintr-o conversație, sugerându-i deloc subtil că, din punctul tău te vedere, discuția s-a încheiat..

Respectă câteva reguli de bun simț, deci, și folosirea unor earbuds în public nu îți va mai anula statutul de gentleman, ca pe vremea lui Brad Pitt.

Încurajat de schimbarea asta, ai putea dori să plusezi un pic. Ce alt dispozitiv purtabil s-ar mai putea adăuga? Păi, un ceas inteligent nu doar că nu deranjează cu nimic, dar ar putea fi chiar complementul perfect, mai ales dacă vorbim de un dispozitiv cu eSIM. În combinația asta, apelurile pot fi făcute fără a mai fi nevoie de prezența unui telefon, iar faptul că ai căști înseamnă că n-o să mai audă toată lumea ce spune interlocutorul tău. De asemenea, e configurația ideală și pentru orice tip de activitate sportivă.

Pe cât de compatibil este un smartwatch cu o pereche de earbuds, pe atât de rău dă împreună cu un ceas clasic. Da, ceasul inteligent ar fi acolo din rațiuni practice, în timp ce ar servi strict ca  o podoabă, însă oricum te-ai uita, tot două ceasuri sunt. Ce aș înțelege din asta ar fi că singurul motiv pentru care nu ne arăți și restul colecției e că rasa umană e limitată la două brațe, și până și tu știi că să pui două ceasuri la aceeași mână e ca și când ai purta chiloții peste pantaloni ca Superman.

O combinație ceva mai puțin nefericită, chiar dacă nu ideală, este cea dintre un ceas analogic și o brățară de fitness. Dacă stai să te gândești, nu prea are sens să aduci un fitnessband la un eveniment unde se pretează purtarea unui ceas cu valoare estetică, iar brățara e perfect capabilă și singură să indice ora, deci nici prezența ceasului în restul zilei nu se justifică.

Totuși, pentru că nu seamănă atât de tare unul cu celălalt, iar funcțiile lor nu se suprapun în totalitate – și pentru că brățara e mai ușor de ascuns decât un smartwatch – sunt șanse mai mari să scapi de ochiul neiertător al poliției de stil.

Acum că am lămurit cum stă treaba cu cele mai cunoscute și mai des utilizate dispozitive wearable, mai rămâne să discutăm despre alte ciudățenii pe care le poți pune pe tine - chestii precum inelele sau ochelarii inteligenți. Aici, lucrurile sunt destul de simple pentru că, în absența unei reclame luminoase pe ele care să le semnalizeze ca fiind smart, pot trece neobservate foarte ușor. Rămâne ca tu să decizi dacă vrei să porți un inel pe deget (sau încă un inel pe deget, dacă ești căsătorit) sau o pereche de ochelari care mai mult ca sigur arată mai ciudat decât ochelarii de soare pe care îi ai deja și nici nu știu să facă mult mai mult. Chiar ai nevoie să crești lista lucrurilor ce trebuie încărcate zilnic?

În concluzie, există combinații permise, combinații complet interzise, și combinații aflate într-o zonă atât de gri, încât dacă scapi un șoricel acolo n-o să-l mai găsești niciodată. Ca regulă generală, cu cât mai puțin, cu atât mai bine, și fiecare dispozitiv purtabil folosit ar fi bine să se afle acolo pentru a-și îndeplini menirea, nu pentru a semna vreo virtute sau statutul financiar. Utilitatea primează, și dacă se întâmplă să aibă și un aport estetic, e doar un bonus, nu un scop în sine. Ține cont de regula asta și Brad Pitt o să fie mândru de tine.